Sunt jurnalist roman, de ce ar fi trebuit sa recurg la o greva in celebra opera venetiana? Pai nu vorbeam de o greva ci de o ,,mica greva. Sunt jurnalist roman, de ce ar fi trebuit sa recurg la o greva in celebra opera venetiana? SALON ISABELA ROCHII DE MIREASA. Program: Luni-Vineri 10-18, Sambata 10-14 Oradea, Str. 0 din 5 ( 0 comentarii). Daca ti-ar placea sa regasesti un anumit salon pe site-ul nostru. Oradea Targu-Mures Bacau Baia Mare Buzau Satu Mare. Fc Leheceni Gabriela Sturz Oradea Gabriella Ella. Liceul cu program sportiv'Nicolaie. Program de fidelizare. Pai nu vorbeam de o greva ci de o ,,mica greva. Langa usa pe care, in seara aceea scria ,,Roxana Constantinescu - Adalgisa. Aproape de care ne grupaseram, ca o ambasada mica ,,a altceva. Despre cum apare un spectacol, despre cum bucatele din colturi diferite de tara sau de lume vin si se aseaza impreuna, cuminti, cu ajutorul regizorului si al dirijorului (si al multor altora, desigur, de la portar la pantofar) si ceea ce iese din aceasta punere in matca se numeste ,,spectacol rotund. Dar, pentru acum, pentru acest spectacol cu ,,Norma. Ci la ceva care tine altfel de ritul facerii, de lumirea ei, de bunul final. Am asistat la forfota aceea deosebita de dupa aplauze, nu in culise ci la cabinele artistilor din La Fenice, teatru unde romanca noastra, mezzosoprana Roxana Constantinescu, a fost omul care a dus spectacolul, alaturi de soprana Mariella Devia, diva Italiei. ROG SERIOZITATE, multumesc, gabriela. Salon de infrumusetare Denisa w: Unghii Gel Gabriela Oradea. Olimpia Gabriela Silva de Oliveira. PROGRAM Thursday October 27. 228 for oboe and piano. GABRIELA SABAU 15:20 11. ANSAMBLUL FOLCLORIC 'PALISADA' - CUZAP 15:30 12. Program Cinema Oradea; De interes. Anunturi Oradea; Catalogul firmelor. In fine, le-am spus 'doamnelor' de la 'Gabriela', ca eu imi doresc varianta cu flori colorate. Salon Gabriela (Rose-Marie, Eddy K) (pagina 3) Cauta. Gabriela Estetic Center - adresa, telefon. Program 'Gabriela Estetic Center'. Descriere 'Gabriela Estetic Center' Salon de infrumusetare in Suceava. Fiecare spectacol are viata lui, iar azi, greul a fost dus, magistral, de DOAMNELE scenei, Devia si Constantinescu. Sigur, basul a fost bun. Sigur, si tenorul si- a dat drumul, pana la urma. Dar acest fantastic binom, Devia- Constantinescu, a dat, pe langa culoare, gust, forma, sunet, caldura si tot ce mai vreti, din spectrul de aproape de noi, si VRAJA aceea a inefabilului, cum ca spectacolul mare, cel de dincolo de timp si de material, are loc sub ochii nostri si ne face partasi in ghemul ei, al vrajii, si ca respiram in ritmul celor doua soliste, cu sufletul la gura, de parca niciodata nu am fi aflat finalul din ,,Norma. Decor, costume, peruci - o lume a Africii negre. A lumii despre care Kara Walker s- a angajat sa vorbeasca permanent prin operele sale. Colinele mastilor africane, dupa care se desfasoara totul. Lumea romanilor si a druizilor e lumea oricarui cucerit alaturi de care cuceritorul mimeaza bunavointa. Apoi vine dragostea. Care nu tine seama de diferente de rang, de politica, de zei, chiar. Insa dragostea are ca hop nu doar piedicile care despart, social, un ,,el. Amestecul dintre dorinta de apropiere fata de dragostea noua, regretele fata de cea veche, frica fata de consecinte. Cele de acum, conturate pentru noi, in La Fenice, cu artisti cu caractere aparte, cu idei ce coloreaza in maniera proprie ACEASTA ,,Norma. Si ce vrei sa spui cu ea. Kara Walker vine cu Africa ei, cum spuneam, cu imense picturi care iti ard retina, cu opere mai degraba statice - apreciezi fotografia momentului de pe scena - pentru ca pe desfasurarea actiunii, ca gest gandit si coordonat, nu s- a insistat. Avem, mai degraba, o succesiune de stampe - impresionante prin frumusesea lor dar in care gestul corului, al ,,oamenilor multi. Si intr- un moment aparte, fiind ziua de doliu al Italiei dupa sutele de morti ai cutremurului ce a lovit, spre finele lui august, peninsula. ![]() Ajung cu 1. 0 minute inainte de inceperea spectacolului in dreptul Intrarii Artistilor - un instrumentist se indreapta agale spre intrarea lor. Intru, incarcata de aceeasi bucurie ca intotdeauna, in La Fenice. De copil, de cand cu primele intalniri cu Verdi, visasem sa ajung aici, si la La Scala. Si la alte cateva opere de pe continent. Am ajuns. Comparand La Fenice cu La Scala, poate prima are ceva din aerul unui loc mai mic, dar, in mod cert, este mult mai plina de suflet, pe care nu l- au alungat incendii, recesiuni, directorate si viziuni diferite. La Scala are ceva din pompa stearpa, mai degraba funebra, de ciocli care- ti gestioneaza cu ochi rai circuitul in cladire, respiratia, sufletul. In Venetia nu este asa - respiri mai larg, te apropii de spectacol mai in pace, si cu mai mare acces la frumusetea exterioara, pentru a o pregati pe cea a sufletului tau. Am vazut aici mai multe spectacole, mereu de pe partea dreapta a salii (asa s- a nimerit sau asa am cerut), de mai sus sau de mai de jos, cum s- a putut, atenta la toate detaliile vizibile. ![]() ![]() Mereu incantata la a participa la vraja - mereu oferindu- mi- se o vraja, care a meritat aplauze, care mi- a ridicat intrebari, care m- a facut sa plec adaugand substanta la ceea ce deja eram. Ne ridicam pentru un moment de reculegere. Apoi, imaginea ce deja ne introduce in ritmul liniilor Africii negre se duce si incepe totul. Pollione intra in scena cu Flavio, in genul vanatorilor de la un safari si, pentru o vreme, ai senzatia ca tenorul Roberto Aronica se afla intr- o zi tare aiurea, vocal. Mariella Devia incepe ,,Casta Diva. Copacul de margean al vocii ei nu este escavat din trairile celorlalti ci creste liber peste ele, se ridica, umple si traseaza reguli noi, proprii, ale unei voci ce serveste povestea iar spectacolul incepe acum, abia acum, si ai garantia ca te va lua si te va duce acolo, intre colinele fierbinti ale pasiunii si tradarii, in care placile tectonice ale binoamelor ce se intalnesc, dureros, sunt ale dragostei si tradarii, ale sperantei si lipseri de curaj, ale dorintei de libertate si necesitatii de a supune. Cadrul fusese asigurat - de acum era timpul vocilor sa rodeasca. Despre axa omului. Devia scenei e o afro, desigur, prin peruca. Universala in rest – clocotitoare prin voce, cu gestica de care se ajuta, soprana face din scena tinda pentru palatul trairilor ei. Cu ajutorul Adalgisei, caci iat- o si pe mezzosoprana romanca pentru care mi- am dorit sa vad ,,Norma. Bucuresteanca Roxana Constantinescu este ,,partea alba. O alegere excelenta, o tija firava si totusi atata de rezistenta si eficace atunci cand este vorba de voce, care completeaza ,,ca rupta din locul acela. Tot astfel stau si- n fata ta, fecioara, si ma cutremur. Spune- mi, esti zeita sau esti fiinta pamanteana? Ridic mana a salut, asa, aproape nestiut, langa tabloul Mariei Callas, de pe unul dintre coridoare - un must, mereu. A avut si ea, Callas, povestile ei cu ,,Norma. Stabilim ca ne vedem dupa. Actul doi, acelasi ghem de trairi din partea celor doua dive ale serii, unde tenorul puncteaza si el, bine, ca un fel de frunza intre doua flori. Imaginile Karei Walker sunt, iar, batatoare la usa ochiului, si caldura si misterul aduse cu ele, alaturi de firescul jocului, si de participarea deosebita a vocilor, te fac pe tine, spectator, sa fii furat de curgerea intregului si sa speri, impotriva logicii si a memoriei, ca ,,Norma. Nu invinge, decat o mica batalie din lupta majora, si, din aceasta frustrare, sporita de lumina ce rascoleste culori si trairi, pleci cu intrebari, ce- si pun semintele in colturi ale tale ce nici nu banuiai ca exista in tine, pana atunci. Aplauzele finale ne reunesc pe cei ce am fost martorii acestui spectacol de fine de august. Frustrati, oarecum, ca nu am putut sa NE aplaudam solistii la iesiri aparte, spre noi, la arlechin, atunci cand am fi vrut (tinand de felul cortinei, cum discut mai apoi cu Roxana), ii rasplatim acum. Posesiunea pronumelui vine din lucrul bun trait impreuna. Azi, acum, la final, in minutele de aplauze, ei sunt ai nostri si noi ai lor, pentru ca am trecut de asepsia tatonarilor, a asteptarilor, a linistii datorate actului artistic - acum e timpul ovatiilor, al imbratisarilor acustice, al raspunsului pe care noi, publicul, il sadim in marele istoric din Teatro La Fenice, ca pentru fiecare nobila frumusete ce s- a oferit, de mai bine de doua secole, aici, dinspre scena.,,Ambasada. Trec, aproape imperator, de cerbera dinspre zona artistilor, ,,acolo e o fata, fata mea, intelegi?, superba Adalgisa, si vreau la ea. Cea mai mare parte de oameni e la usa Mariellei Devia, multi- multi orientali, apoi cativa barbati de varsta medie, apoi cateva doamne in varsta. Sa spunem aici ca Devia este cea care, dupa o cariera merituoasa, a debutat in Norma la 6. Dupa cabina lui Devia vine cea a lui Aronica, apoi cea a Roxanei Constantinescu, apoi Simon Lim, basul ce a cantat (bine) in rolul Oroveso. Se strecoara printre noi cei care- i ajuta pe artisti. Fac o fotografie cu explicatia de la usa Roxanei - zambesc, avem acelasi ,,- escu. Costumiera are un petic de hartie cu indicatii si nume agatat de propria haina - probabil cu toate detaliile pe care le are de ridicat de la cate un costum. Nimeni nu se uita urat la noi ca incurcam locul cu forfota noastra. De altfel, noi, cei ,,ai Roxanei. In stanga mea, un barbat inalt, de o frumusete aparte, aproape lipit de peretele opus usii Roxanei, din dorinta de a nu incurca. Nu e din lumea asta, a nonsalantilor vanatori de autografe, nu e nici stanjenit de lumea asta - apoi il vad langa Roxana, si e clar din ce lume e: din lumea lor. E Vincent, logodnicul Roxanei, si, din ce mi- a povestit despre ei, lumea lor e asa frumoasa si aparte, ca- i poti invidia. O armonie ce s- a cladit bine, fara sa fie nevoie sa le bata amandurora reflectoarele- n cap. Le- a ajuns sufletul. Vincent intra, raman doar eu cu celalalt barbat inalt al ambasadei noastre mici. Devia inca nu a iesit, grupul ei se agita, freamata, toti ii pandesc in picioare usa, toti au aerul ca asteapta o prada, din care vor sa rupa ceva. Oare oamenii acestia realizeaza ca Mariella Devia nu a cantat singura si ca a fost acompaniata magistral de Roxana noastra? As fi vrut sa vad mai multa lume si aici, la cativa metri, la usa aceasta. Si ma asez pe bancheta de aici, infoindu- ma- n sal, ca o Rosa Parks pe scaunul ei de autobuz. E micul meu semn de exclamare. Stiu sigur ca maine (maine – candva), usa Roxanei va fi din ce in ce mai asaltata. Si barbatul de langa mine stie. Mi- e clar lucrul asta. A coridoarelor artistilor, a luminilor si umbrelor lor, a birourilor unde se iau deciziile. Dinspre mainile frumoase si nervoase ce par sa fi intalnit pianul, dinspre mersul nerabdator si impetuos de pe acel coridor - un mers de cal pur sange ce trece printre. Ceilalti, toti, se strang ciorchine in jurul sopranei, flori, fotografii, replici admirative, retragere cu surle si fanfare. Il vad pe Charles ca rade. Ii spun: ,,Ce vrei, sunt ziarist! Aproba: ,,La Fenice are multe detalii aparte, doar sa le vezi.
0 Comments
Leave a Reply. |
AuthorWrite something about yourself. No need to be fancy, just an overview. Archives
September 2016
Categories |